blog img
Fanfare Ciocârlia: “Am decis să ne bucurăm de viață și facem asta prin muzică”

Din satul Zece Prăjini, pe cele mai importante scene ale lumii. Cu peste 2.500 de concerte în 80 de țări, pe 5 continente, Fanfare Ciocârlia e una dintre cele mai apreciate formații românești în întreaga lume. Grupul cântă la Jazz in the Park în 1 iulie, într-un concert în Parcul Central, cu acces liber și bilet neobligatoriu.

Oprica Ivancea și Costica „Cimai” Trifan ne-au răspuns la un amplu interviu pe care vă invităm să-l citiți:

Fanfare Ciocârlia a devenit o formație cunoscută de muzică balcanică. Sunteți considerați pionieri ai genurilor Balkan Brass (Alama balcanilor) și Balkan Beats (Beat-uri balcanice). De unde a venit dorința de a cânta acest gen de muzică?

Sincer, nu am avut intenția asta, mai degrabă ne-am dorit să păstrăm vie tradiția înaintașilor noștri. Și la fel cum strămoșii noștri au trăit vremuri de aur și au avut succes pe plan local cu muzica lor – Balkan Brass – așa am intrat și noi în industria mondială a muzicii, fix la momentul potrivit. Asta ne face foarte fericiți.

Ați deprins muzica și dorința de a cânta din familie sau cum s-a manifestat talentul în cazul vostru?

De fapt, doar am făcut ce am văzut în familie. Pe la 5-6 ani am luat în micile noastre mâini instrumente de adulți. E o tradiție pentru noi, pe care am urmat-o, din fericire. Pe de altă parte, nu aveai nimic mai bun de făcut la noi în sat. Aveai de ales: ori munceai pământul, ori făceai muzică. Noi ne-am ales drumul…

Vorbiți-ne puțin despre membrii trupei. De unde vin ei și cum ați ajuns să faceți parte din aceeași echipă. Ce vă leagă?

Cu toții am crescut împreună în satul Zece Prajini, ne știm din copilărie. Când vârstnicii comunității cântau la nunți în weekend, noi ne întâlneam și cântam pe dealurile din apropiere, iar jocul ăsta de-a trupa dura câteva ore. Visam atunci să cântăm la nunți, să aducem munți de bani acasă la părinții noștri și ne-am mai dorit să cântăm mai bine și mai repede decât părinții și frații noștri. Asta ne-a unit și de aici a pornit de fapt, după mulți ani, ideea de a fonda propria noastră trupă.

Se poate spune că v-ați împlinit visul? Ați sperat/dorit să fiți cândva artist/muzician? Care erau aspirațiile dvs profesionale și cum a schimbat muzica destinul vostru?

Visul nostru s-a împlinit în 1996, când Henry Ernst, managerul și producătorul nostru din prezent, ne-a descoperit. Primul turneu internațional l-am avut în 1997 și a fost un real succes. Am putea spune, metaforic, că am început cu trâmbițe fierbinți. Am visat noi multe, dar am și crezut că se vor întâmpla? E ca și cum ai crede într-o excursie pe Lună – e posibil pentru toată lumea – dar e foarte puțin probabil. Iar azi suntem deja pe drum spre Marte, după 2500 de concerte pe 5 continente – numai uitați-vă pe cel mai nou album al nostru.

Mai țineți legătura cu locuitorii din satul Zece Prăjini? Cum decurge o zi în care mergeți înapoi în sat? Familia dvs încă mai locuiește acolo?

Da, desigur! Șase dintre membrii trupei trăiesc în continuare în sat, restul au case acolo, unde se retrag, mai ales vara, să se bucure de viața la sat, să repete sau pur și simplu. Viața la sat e foarte contemplativă și liniștită. În Zece Prăjini încă mai poți experimenta ce înseamnă cuvântul “timp”…

Ce caracterizează muzica și cultura rroma? Cum se simt aceste influențe în muzica voastră?

Am putea vorbi despre acest subiect cu orele și caracteristicile sigur că diferă în funcție de țară, de cultura Rroma. Oricum, muzica e o parte foarte importantă din viețile noastre. Muzica se aude de dimineața și până noaptea, în toate situațiile – importante sau neimportante. Muzica ne-a fost transmisă, ca să spunem așa, odată cu laptele matern, simțim și gândim prin muzică. Muzica e limbajul comun al națiunii noastre împrăștiate – fie că trăim în Rusia, Irlanda sau Spania. Bucuria de a trăi și durerea sunt principalele teme pentru noi, rromii. Ei bine, noi ca trupă ne-am decis să ne bucuram mai mult de viață și asta facem prin muzică și prin sunetul trupei noastre.

Cum ați caracteriza muzica voastră într-o frază? Cum e?

Alertă, ritmică, sălbatică, puternică, distractivă, plină de umor, onestă.

Cât de mult improvizați în concertele voastre? Cât de mult seamănă un concert Fanfare Ciocârlia cu altul?

Improvizațiile joacă un rol important în repertoriul nostru. La aproape fiecare cântec avem solo-uri instrumentale și desigur că mereu sunt difernte. Nu pare că soarele strălucește în fiecare zi, nu?

Care e povestea pieselor? Le aduceți din tradiția voastră sau le compuneți voi?

Repertoriul nostru e un mix între muzică tradițională românească, compozițiile noastre și reinterpretări după piese celebre. La începutul carierei noastre am cântat aproape exclusiv muzică tradițională din regiunea noastră. Dar cu timpul, după ce am acumulat experiență din turnee, am început să scriem piesele noastre. Partea creativă ne inspiră mult: de ce să nu mixăm influențe jazz, punk, rock și reggae cu folclorul românesc? Asta a fost întrebarea pe care ne-am pus-o. Răspunsul poate fi ascultat live sau pe unul dintre cele 10 albume lansate.

Aveți o piesă care are o poveste specială, care v-ar plăcea să ne-o împărtășiți?

Toate cele 158 de piese din repertoriul nostru au o poveste…

Fanfara Ciocârlia este cunoscută și pentru talentul de a rearanja cântece celebre (Born To Be Wild, James Bond Theme, Caravan, Summertime) într-o manieră proprie. Cum alegeți aceste piese?

Nu avem astfel de criterii. Sunt piese cu care crești și pe care nu ți le poți scoate din cap…

Unde simțiți că ați fost primiți cel mai bine și unde ați reveni oricând într-un concert?

Peste tot ne simțim bine primiți și cred că numărul de 2.500 de concerte în 80 de țări vorbește de la sine…

Care e cel mai inedit loc în care ați cântat?

Grea întrebare. Sunt așa de multe! Probabil Hollywood Bowl în Los Angeles în timpul Playboy Jazz Festival? Sau Fuji Rock Festival in Japan, pe scena principal la Montreal Jazz Festival, Vienna Concert House? Oh, sunt multe locuri speciale și inedite, sincer fiecare loc e extraordinar și sacru pentru noi!

Unde vă faceți repetițiile și cât de des repetați?

Fiecare exersează la instrumentul lui zilnic. Fie singur, fie cu prieteni, nu contează. Împreună cântăm când repetăm piese noi sau când pregătim un nou album.  În rest, suntem nonstop în turneu și exersăm în timp real, ca să zic așa.

Sunteți originali și prin faptul că nu folosiți niciodată partituri în concertele voastre. Care e secretul din spate?

Nu avem un secret: am crescut fără cunoștințe muzicale, dar urechile noastre sunt perfect antrenate. Așadar, putem analiza cântece foarte repede și le stocăm în cortexul nostru muzical. Funcționează excelent! Uită de note și concentrează-te pe muzică și pe senzație. Chiar recomandăm asta!

Din 1996, de la apariție, Fanfara Ciocârlia a susținut mai mult de două mii de concerte în peste 70 de țări. Ați sărbătorit 20 de ani de la înființare prin intermediul unui turneu mondial. Care au fost câteva momente și amintiri pe care ați vrea să le împărtășiți cu noi din locurile unde ați concertat?

Sunt mii de momente extraordinare de povestit: petrecerea de ziua de naștere a compozitorului de film Danny Elfmann în Hollywood, unde Larry Hagman a dansat împreună cu Tom Jones pe muzică românescă, un concert împreună cu Eugene Hütz de la Gogoll Bordello în New York, Sarah Jessica Parker a fost propriul nostru MC în Oslo, am dat mâna cu Regele Norvegiei, am cântat în fața a 300.000 persoane in Polonia, Joan Baez a luat cu asalt scena și a dansat pe muzica noastră în timpul unui concert în Cambridge, Matt Groening, inventatorul The Simpsons, a venit să ne ceară autografe după un show. Dumnezeule, 22 de ani și aceste mici amintiri sunt doar câteva piese din puzzle!

Concertați mult în străinătate, dar aveți concerte și în țară. Unde simțiți că sunteți primiți mai bine și cu mai mult drag, în ce țări/locuri?

Oriunde, fără excepții.

Vă bucurați de mult succes la nivel național și internațional. Ce credeți că face atât de original și de apreciat stilul vostru?

Poate chiar faptul că noi cântăm bine, onest, funcky și “handmade”. Pentru că suntem norocoși? Sau simpatici? Sau pentru că suntem minunați? Glumeam…Habar nu am, sunt doar teorii și e greu să analizăm lucrul acesta. Oricum, suntem foarte, foarte fericiți că avem peste un milion de fani pe care-i bucurăm cu muzica noastră. Suntem foarte recunoscători pentru asta. Pe această cale le transmitem salutări calde tuturor fanilor noștri care ne citesc!

Cât timp vă petreceți în turnee într-un an?

În medie suntem în turnee 150 de zile pe an.

Ce vă propuneți să transmiteți prin muzica voastră? Care e mesajul vostru?

Nu cântăm muzică pentru a transmite un anumit mesaj. Viața e suficient de grea – noi vrem doar să binedispunem publicul, să aducem energie pozitivă prin piesele noastre. Și când oamenii dansează pe muzica noastră sălbatică, e bine și pentru sănătatea lor…

Ați avut fani curioși să afle mai multe despre locul de unde veniți, România/Iași/Zece Prăjini?

Fani din toată lumea ne-au vizitat satul timp de mulți ani. India, America, Germania, Japonia, Finlanda. Unii stau câteva zile, alții chiar cu săptămânile. Unii doar vor să vadă satul de unde vine trupa lor preferată, să bea o bere și să se bucure de viața autentică. Alții vin cu dorința de a învăța să cânte la un anumit instrument sau să deprindă muzica noastră. De asemenea, suntem în mod regulat tutori pentru cei care vor să învețe să cânte la tuba, trompetă și saxofon. De 10 ani există chiar un program turistic care oferă tururi muzicale prin România cu o oprire de două zile în satul nostru. Se numește „Gypsy music live. A musical tour through Romania”.

Ce pregătiți pentru 2018?

Stări bune și multe concerte.

Vă așteptăm cu drag la Jazz in the Park 2018, în 1 iulie pe Scena Principală din Parcul Central. Cum vi se pare ideea de a cânta pe o scenă, într-un parc, la Cluj?

În sfârșit, la Cluj se întâmplă ceea ce e normal de ani de zile în Central Park din New York. Vară, parc, scene, oameni. Ne bucurăm. E vreun loc mai bun pentru muzică?

Ce muzică ascultați, atunci când nu cântați?

Ascultăm cam de toate. Suntem 12 oameni în trupă și fiecare are propriile preferințe. Dacă ar fi să fac o selecție, aș menționa jazz (în special din anii ’70, trupe din Etiopia), rock (cu cât mai vechi, cu atât mai bine), muzică clasică (avem un tip în trupă care ascultă aproape nonstop Ceaikovski), blues (ne place mult John Lee Hooker și ZZ Top), manele (da, da, sunt și aici chestii cool), reggae (Holli Cook e mereu în playerul nostru în turnee), muzică lăutărească (serios, cine poate refuza să asculte Romica Puceanu, Toni Iordache sau Frații Gore?), pop (Waka Waka cu minunata Shakira) și mulți, mulți alții.

Cum ați carateriza muzica jazz, ce e din punctul vostru de vedere?

Oh – aici e un domeniu atât de amplu! Jazz-ul oferă o plajă largă de expresie și exprimare a sentimentelor și a stărilor. Jazz-ul poate fi extrem de distractiv, dar și greu de înțeles. Jazz-ul îți dă ocazia să ilustezi imagini muzicale care pot fi ușor înțelese timp de sute de ani. Depinde de ascultător, de background-ul lui și de sentimentele/stările lui. Jazz-ul e o piesă extrem de senzuală și creativă a muzicii.

În România avem o comunitate mare de romi. Mulți dintre ei consideră că nu au nicio șansă normală la viață, se simt discriminați, puțini dintre ei urmează cursurile școlilor și mulți nu și-au identificat talentul în vreun domeniu. Ce le-ați recomanda, ce sfat le-ați da, dacă v-ar întreba încotro să o apuce?

Atât putem spune: Luptați pentru drepturile voastre!

Suntem siguri că publicul nostru va fi încântat de concert. Ce ați vrea să le transmiteți celor care vor veni la concertul de la Jazz in the Park, de la Cluj? Dar celor care încă nu s-au hotărât dacă să vină sau nu la concertul vostru?

Abia așteptăm să venim la Cluj, mai ales după ce am cântat la Electric Castle în 2017. Garantăm că o să ne simțim bine în frumosul Parc Central din Cluj. Dacă vreți, până atunci ne puteți asculta pe Spotify, Apple Music sau pe orice altă aplicație de muzică.

Staropramen
Primăria și Consiliul Local Cluj-Napoca
BCR
Mega Image