De ce atâta tam-tam pentru o trupă care nici măcar nu e headlinerul suprem? Pentru că pentru unii dintre noi, e cea mai bună trupă din lume.
Am 2 frați mai mari și obișnuiam să stau pe capul lor când eram mic. Când erau treji și acasă, eram cu ei în sufragerie, unde mergea MTV. Și la MTV, într-o zi, a-nceput să meargă Scooby Snacks. Cred că era prin 1996 sau 97. M-am îndrăgostit pe loc Bă, ce piesă era! Evident că am relaționat atunci la ”Scooby Snacks” din desenele animate, dar apoi m-a prins tot mai tare și mai tare. Erau miserupiști, erau șmecheri, le ieșea șmecheria, avea hip-hop, avea o linie de bas memorabilă…
Pfoai, i-am urmărit apoi cu orice ocazie. Aveam 6 sau 7 ani și tocmai îmi descoperisem prima trupă preferată.
Fast Forward 2013 → Nașterea Jip.
Cred că a fost prima trupă la care le-am scris. Dar nici nu se permiteam și nici nu era cel mai bun nume pentru ce trebuia noi să facem atunci. Pe atunci, nici nu ne pricepeam așa bine la Jazz, dar ne era cumva clar că nu prea există o comunitate mare de Jazz în oraș, din simplul fapt că nu prea erau concerte de Jazz pe atunci. Se întâmplau, nu zic, dar izolat. La Satu Mare merseseră mult mai multe nume sonore decât la Cluj pe atunci.
Și atunci, noi am zis că avem o oportunitate faină să creștem împreună cu comunitatea. Eram perfecți să facem un line-up pentru „cei ce nu se pricep atât de bine”. Și atunci, primele ediții am crescut împreună cu publicul, devenind tot mai pricepuți pe an ce trecea.
A trecut ceva timp, am reușit și noi să strângem bugete mai mari, dar fiecare decizie trebuia luată foarte foarte chibzuit. Nu ne permiteam multe trupe „scumpe” și atunci, mereu ne-am zis că ar trebui să luăm decizii mai strategice, mai înclinate spre jazz, fiindcă sunt atâtea nume care nu au călcat la Cluj din lumea jazz-ului. Am fost responsabili.
Până în 2023.
Pe undeva, parcă am găsit balanța. Avem mult jazz, avem nume importante din industrie, dar în fiecare an, îndrăznim să ieșim un pic din parametrii clasici. Și cred că o facem bine. Cu nume ca Asaf Avidan, ca Fatoumata Diawara sau Nouvelle Vague. Și la cum arată line-up-ul anul acesta, nu încurcă un nume legendar ca Fun Lovin.
FLC nu e doar despre muzică. FLC e un nume care a însemnat ceva, măcar pentru un copil, în anii 90. E un cadou pentru noi, pentru oraș, să ne simțim cool pentru 1 oră și jumătate cât va dura concertul.
E un booking de suflet ce-am făcut, dar nu din egoism, ci din altruism. Trebuie să vedem FLC împreună.
Voi nu vă dați seama cât de mult îmi place trupa asta.
Le știu absolut toate piesele pe de rost. Toate. Preferatele mele nu sunt cele știute.
Uite, vă recomand să ascultați Steak Knife, Friday Night, Blues for Suckers, Up on the Hill, sau The Bizz.
De asemenea, cel mai frumos clip din istoria Youtube-ului este cu piesa Scooby Snacks, cântată la Glastonbury pe Pyramid Stage, în 99.
E o demență muzica asta. Ce amintiri ne leagă de ea.
