Mărturisesc că, atunci când am început Jazz in the Park, nu prea știam multe despre industria muzicală. Aveam o intuiție despre cum funcționează lucrurile în mare, dar motivația principală a venit de la viziunea a ceea ce ar putea fi Jazz in the Park. Însă anii
de experiență adunați, mi-au permis atât mie, cât și colegilor mei să ne facem o imagine bună despre industrie și, mai important, despre rolul și potențialul nostru în ea.

Aș putea să scriu foarte multe pagini pe acest subiect, însă voi încerca să mă limitez la a prezenta o imagine esențială de ansamblu. Sunt trei părți importante în industria muzicală: creatorii, distribuitorii și consumatorii. Artiștii sunt cei care creează, distribuitorii sunt cei care facilitează accesul la muzică (festivaluri, platforme online, cluburi etc.), iar consumatori suntem în esență toți. Doar că lucrurile nu sunt așa simple: cele trei mari părți interacționează foarte mult între ele și sunt interdependente. Părerea mea este că industria muzicală din România nu este într-un loc bun în prezent, dar are tot potențialul să fie. Văd aici două motive importante:

  • Pe de o parte, streamingul online a dat peste cap tot. Nu-mi dau seama încă dacă efectele pe termen lung sunt pozitive sau negative, însă, deocamdată, industria suferă din cauza asta. Exceptând artiștii foarte mari, muzica în online nu reprezintă o sursă importantă de venit pentru artiști, iar online-ul a cam distrus ideea de a cumpăra albume ’’fizice’’. Din aceste motive, presiunea veniturilor artiștilor cade foarte mult pe evenimente, ori asta nu e corect nici față de artiști, nici față de organizatorii de evenimente.
  • Pe de altă parte, contextul din țară noastră nu este foarte încurajator pentru dezvoltarea unei industrii muzicale. Să fim cinstiți: industria muzicală există real în România abia de 30 de ani, deci este încă într-un stadiu incipient. Și ca orice lucru în dezvoltare, el trebuie ajutat și încurajat să se dezvolte. Adică țările dau facilități fiscale unor investitori noi sau creează contexte antreprenoriale bune. Ei bine, la fel ar trebui să fie și în Cultură. Ori în acest moment, noi nu avem infrastructură, nu avem programe care să încurajeze artiștii, nu avem facilități pentru distribuitori, însă avem un public capricios (iertați-mă că vă spun așa, dragi cititori). Pe scurt, nu prea există motivația antreprenorială să lucrezi în muzică, indiferent ce rol alegi să ocupi. Însă există pasiune, care poate compensa.

Noi, generația de acum (artiști, operatori culturali, public) suntem generația de sacrificiu. Poate nu ne va fi nouă cel mai bine, dar de dragul muzicii, trebuie să facem ceva, în speranța că măcar creăm un context și un fundament pe care generația următoare să-l ducă mai departe. Trebuie să învățăm să trăim din asta și, în paralel, să ne și creștem valoarea.

Ne trebuie infrastructură de evenimente. Cu tristețe spun asta, dar marea majoritate a orașelor din România au 2-3 spații de evenimente live. Uite, Clujul are numai una rămasă. Dar avem nevoie de aceste spații. Fiindcă artiștii au nevoie de repetiții, iar publicul are nevoie de acces la evenimente. În tinerețe, mereu am visat la concerte mari pe stadioane, însă acum visez la o sală de 200 de locuri. Beatles, Iggy Pop, Blondie, Miles Davis… toți artiștii mari s-au lansat în spații de genul acesta.

Trebuie să cooperăm mai bine. Relația creator-distribuitor trebuie să ne fie mult mai bună. Această relație a fost deteriorată de presiunea de care ziceam mai sus, anume că din evenimente trebuie să trăiască toată lumea. Dar real, ca noi să creștem ca industrie, trebuie să ne ajutăm reciproc. Distribuitorii să creeze cât mai multe contexte pentru artiști, iar artiștii să sprijine orice proiect al antreprenorilor din muzică.

Ne trebuie inspirație. Creativitatea e ca un mușchi care trebuie exersat. Iar inspirația e ceva la care nu avem suficient acces. Nu avem suficiente contexte în care să stimulăm artiștii să creeze, să-i ajutăm. Ne trebuie mai mult sprijin financiar. Cu câteva excepții, în acest moment este foarte greu să trăiești din muzică în România. Fie că ești artist, fie că ești proprietar de club sau organizator de evenimente, motivația ta vine clar din pasiunea pentru muzică. Dacă presiunea asta a traiului de zi cu zi ar fi mai mică, mintea ar fi mult mai tare eliberată spre a livra proiecte bune.

Ne trebuie un public curios. Acum, datorită internetului, avem acces instant la aproape orice artist din lume. Dar faptul că avem atât de ușor acces, cred că scade din curiozitate. Ne trebuie un public dornic să încerce, să prețuiască experiența muzicii live, să vină cu inima deschisă în a încuraja un artist să se exprime. Desigur, și statul român ar putea să ajute. Însă cred că mai avem nevoie de niște timp până când ne vom da seama real, de impactul culturii și a muzicii în viața noastră de zi cu zi.

Însă ce scriu eu aici nu trebuie să aibă un final trist. Fiindcă există totuși o oportunitate aici. Există oportunitatea să facem ce nu avem. Noi asta avem în gând prin Jazz in the Park. O să vedeți voi.

Iar ca public, toți putem ajuta. Prin participare, prin curiozitate, prin cumpărat de muzică în toate formele ei, prin a da o șansă artiștilor din țară.

Alin Vaida, Director Jazz in the Park

Va fi Jazz in the Park

Va fi Jazz in the Park

Jazz in the Park 2021 se întâmplă între 2 și 5 septembrie, în tot orașul. Am decis să facem asta după multe dezbateri și ținând cont de foarte multe motive.