După o primă ediție atât de bine primită de clujeni, era de la sine înțeles că vom face Jazz in the Park ediția a doua. Aveam însă o listă întreagă de lucruri de îmbunătățit, începând de la baruri și terminând cu producția tehnică și activitățile din festival, așa că am început să ne ocupăm de pregătirea noului festival încă de la începutul anului.

Ediția a doua nu a fost una în care am inovat prea mult artistic, dar ne-am focusat pe perfecționarea producției, astfel încât festivalul să fie mult mai bun din punct de vedere tehnic. ’’2014 a fost anul în care au apărut în conceptul festivalului și concertele pe bilete la Opera Maghiară, acesta fiind începutul unei colaborări foarte frumoase cu instituția respectivă. La capitolul noutăți a fost și punctarea mai accentuată a jam sessionurilor, care au crescut de la an la an, devenind în ultimii doi ani niște seri magice, câteodată la nivelul concertelor de festival’’, punctează Horea Marc, stage manager al festivalului.

Slalom printre taskuri

Spre deosebire de primul an când partenerii au venit înspre noi doar din dorința de a ne ajuta, această ediție ne-a adus parteneri motivați de potențialul publicitar și comercial al festivalului. A fost, de altfel, o ediție norocoasă, fiind de departe ediția cu cea mai bună vreme din toți cei șapte ani de până acum: trei zile toride, fără pic de ploaie. ’Partenerul pe bere de atunci a fost foarte fericit. Știu asta fiindcă eu, alături de încă trei colegi, am încărcat cu mâinile un tir de keg-uri de bere goale’’, râde Alin Vaida, directorul festivalului.

De altfel, toată echipa festivalului lucra pe rupte pentru că bugetul de atunci nu ne permitea să aducem oameni prea mulți pe logistică sau producție și nici să închiriem echipamente profesionale. Se căra cu mâna, se foloseau mașinile personale, se alerga dintr-o parte în alta tot timpul, fără repaus. ’’Pe atunci nu eram încă destul de organizați și surprizele apăreau de nicăieri. Asta făcea ca pe durata festivalului principalul scop să fie bifarea cât mai multor taskuri – programate sau neprogramate, așa că nicidecum nu prea era timp de savurat muzică. Nu prea aveam timp să ascult ce se întâmplă pe scene. Știu că la Melanie Pain (care a fost la Opera Maghiară) nu am ajuns decât la probele de sunet, deși îmi doream extrem de mult sa fiu in sală la concert’’, își amintește Horea. 

Voluntarii, mereu pe poziții

De mare ajutor în tot acest amalgam de probleme și situații neprevăzute au fost voluntarii, coordonați pe atunci de Denisa Dan (aka Dodi), în prezent directorul de Producție al Jazz in the Park: ’’Provocări am avut câte în lună și-n stele. Mereu am spus că să lucrezi cu oameni e cel mai greu lucru pe care îl poți face. Dacă lucrezi cu sute, e și mai complicat. Atunci când coordonezi voluntari te ocupi practic de un puzzle gigant: trebuie ca toată lumea să fie la locul potrivit, trebuie să sincronizezi orare și calendare pentru toată lumea, să știe care sunt așteptările echipei, să le insufli valorile evenimentului tău și mai ales to keep them happy’’.

A fost un an special pentru Dodi, fiind anul în care nu doar a avut în subordine peste o sută de voluntari, ci și cel în care și-a susținut licența. ’’Am scris-o în timpul unui alt festival și am susținut-o în timpul Jazz in the Park. Țin minte că i-am rugat pe colegi să nu mă sune câteva ore, cât să termin treaba asta. După ce am ieșit din sala de examinare, am fugit direct în parc pentru că începea festivalul, iar noi aveam adunarea generală cu voluntarii. Cu ei am povestit prima dată despre asta, lor le-am spus prima dată cum am terminat facultatea’’, rememorează ea. Și chiar dacă în finalul festivalului și-a pierdut vocea de la cât de mult a vorbit la telefon, iar unul dintre voluntari a devenit portavocea ei umană, a reușit să facă față cu brio provocărilor acelei ediții.

Încă o ediție plină de amintiri

2014 a fost anul care a sudat echipa festivalului și a lăsat o grămadă de amintiri de neșters. ’’Eram proaspăt Junior Social Media Specialist. În acest caz, misiunea mea era clară: urma să fiu șofer pentru Angelii artiștilor în primele două zile de festival și Assistant Bar Manager în ultimele două. Am preluat mașina din Parcul Central și am transportat Angelii de la aeroport la hotel. Fiind vorba de o mașină rezonabil de puternică, am reușit să ajung de fiecare dată cu minimum 15 minute înaintea mașinii cu artiștii la hotel. Deși nu aveam prea multă experință cu condusul, am reușit să circul două zile cu mașina fără să am nici un fel de incident. Totuși am luat aproximativ 30 de amenzi de parcare’’, povestește Sergiu Țopan, Social Media Manager al festivalului. 

El își amintește și azi că ediția a doua este cea în care a aflat cum e să încarci 120 de butoaie de bere (goale), baxuri de suc fără număr și, bineînțeles, frigidere în dubele distribuitorilor la 32 de grade Celsius sau cum nu e o idee bună să ții gestiunea stocului din depozit pe un carnețel pe care îl rătăcești de 5 ori pe zi.  

Cele 14 trupe care au concertat în acel an la festival au adus un public aproape de două ori mai numeros decât cu an înainte. Iar concertul de care ne amintim și azi cu mare drag este cel al trupei Moonlight Breakfast pe care atunci i-am cunoscut și cu care am rămas foarte buni prieteni. ’’În acel an, Moonlight Breakfast erau cu o campanie pe TV în derulare, aveau o piesă pe fundalul unei reclame ce rula încontinuu și, practic, toată lumea îi știa și tuturor le plăcea acea piesă. Aveau și au mulți fani la Cluj, dar pe atunci cântau foarte rar aici. Cred că avuseseră doar un concert înainte de Jazz in the Park și acela la mai bine de un an distanță. Lumea a venit foarte curioasă să îi vadă. Au avut o seară perfectă. Am rămas prieteni de atunci și chiar am un tatuaj cu imaginea acelui concert’’, spune Alin Vaida.

Această a doua ediție ne-a adus chiar mai apoape unii de alții și ne-a învățat să tragem în aceeași direcție, pentru rezultatele pe care ni le dorim. Sigur, ați văzut și voi că n-au lipsit provocările, dar, în fond, ele au fost și sunt o metodă bună de perfecționare pentru că fiecare ediție ne-a adus mai aproape de forma ideală a festivalului. În 2013, ploaia ne-a învățat ceva. În 2014, vremea perfectă ne-a mai învățat ceva. În 2015, ei bine, nici acolo n-am fost lipsiți de lecții. Le veți afla, însă, data viitoare.  

Jazz in the Park revine la Cluj

Jazz in the Park revine la Cluj

Deși ediția a opta a Jazz in the Park a fost amânată pe 2021 din cauza restricțiilor impuse de situația...

Jazz in the Park: Amânat

Jazz in the Park: Amânat

Dragi prieteni, Din păcate, chiar dacă lucrurile par să se relaxeze în momentul de față, nu e oportun să continuăm cu...