Prima ediție a festivalului sau Cum am adus jazzul în parc

La început, a fost o idee. A lui Alin Vaida. Era toamna lui 2011. Ideea a fost pusă-n cuvinte și lăsată spre amintire într-un word, pe calculator. Apoi, în primăvara lui 2012, cuvintele au fost spuse și au convins doi prieteni, pe Ștefan Teișanu și Mihai Cotos, că merită să devină Fapte. ’’Inițial, nu era vorba despre jazz, ci despre cum să scoatem muzica clasică din sălile de concerte și să o punem în parcuri. Un vibe mai degajat, fără presiune vestimentară. Așa a început totul. După ce băieții au zis că se bagă și am conchis că va fi Jazz in the Park, am fost angajat în Fapte și l-am cooptat în povestea despre jazz și pe Horea Marc, vechiul meu mentor. Ne-am ales o dată pe 2013, ne-am făcut materiale mai profi, am făcut un buget și un plan. Apoi a fost aventura cu obținerea parcului, iar asta ne-a deschis ochii foarte tare cu privire la misiunea potențială în comunitate a acestui eveniment’’, își amintește Alin, directorul festivalului Jazz in the Park.

S-a dovedit însă că nu era cel mai simplu lucru din lume să facem un festival și, mai ales, unul de jazz, un gen muzical nu tocmai mainstream și ușor de asimilat. Pe atunci, cu tot entuziasmul de care dădea dovadă, Alin era mai puțin familiarizat cu jazzul, așa că partea de booking a început cu mult research, multă educație muzicală și ajutorul unui amic: ’’Cunoșteam un tip, Florin (în prezent el face Street Food Carnivals în multe orașe din țară), cu el făceam booking pentru proiectele din agenția în care lucram. El mi-a dat multe sfaturi despre partea tehnică a festivalurilor fiindcă le știa (lucrase la Emagic, pe vremea când Emagic făcea BestFest) și mi-a deschis orizontul la multe trupe. Florin a adus o influență jazzy asupra proiectului. Zic jazzy, nu jazz, fiindcă nu se pricepea la jazz, dar avea o idee din zona asta. Consider că el a fost exponențial la început fiindcă a balansat line-up-ul și nu ne-a lăsat să ne ducem într-o extremă. Practic, un om care nu se pricepea la jazz, dădea sfaturi despre trupe care i-ar plăcea și lui din zona jazzului. Asta a contat mult ca noi să devenim un <festival al poporului> și nu un proiect elitist’’.

Prima trupă confirmată și primul headliner

Vița de vie cu proiectul Acustic (care au acceptat provocarea fiind prieteni buni cu Alin) a fost prima trupă confirmată din istoria festivalului, iar primul headliner Jazz in the Park (adus cu ajutorul lui Florin) și prima trupă anunțață a fost Waldeck. Dar nu bookingul a fost neapărat problema, ci partea să-i zicem tehnică a festivalului, despre care nu știam mai nimic. ’’Partea de ospitalitate am făcut-o după ureche și bun simț. Nu știam să facem corect un backstage sau așa. Apoi au urmat taxele pentru artiști, unde ne-am încurcat total.  Dar nu regret nimic. E parte din procesul de învățare. Nu cred că se poate altfel’’, spune azi Alin.

Pe lângă chestiile tehnice, cele financiare s-au dovedit la fel de provocatoare și dădătoare de bătăi de cap. Ele au fost preluate, învățate și rezolvate treptat de Meda Corovei, directorul financiar de azi al festivalului: ’’În 2012 când am venit eu în Fapte, mă ocupam doar de partea de finanțări nerambursabile și deconturi, nu și de partea financiară. De partea financiară nu se ocupa nimeni în mod direct, fiecare făcea ce credea de cuviință. Așa că și haosul deconturilor a fost pe măsură. Îmi amintesc că cea mai mare nebunie a fost cu finanțare de la AFCN, am primit atunci vreo 10.000 de euro de la ei, juma de buget de festival. Iar prin februarie, când am semnat noi contractul, am făcut un buget super detaliat, pe artiști și zile, buget pe care l-am abandonat complet la un moment dat, fără să anunțăm pe nimeni. Câteva luni mai târziu, la decont, nu aveam nici măcar o linie de buget raportată care să corespundă cu contractul de finanțare. Ne-a sunat doamna de acolo, așa ca o mamă bună, și ne-a explicat că ar fi trebuit să respectăm contractul, că dacă au apărut modificări la buget, ar fi trebuit să-i anunțăm, ne-a certat un pic, dar până la urmă ne-a ajutat și să facem un decont de nota 5. Suntem șapte ani mai târziu și AFCN ne-a sprijinit la fiecare ediție, chiar și acum, în ciuda schimbărilor majore de contract’’

Cea mai perfectă zi

Încet-încet, cu entuziasm și un soi de inconștiență despre care Alin spune cu convingere că ’’un pilon foarte important în nașterea lucrurilor mari’’, prima ediție a prins viață. De fapt, totul a părut ușor după ce am trecut peste hopul cel mare: obținerea de la Primărie a Parcului Central.

A durat două zile să amenajăm parcul pentru prima ediție a festivalului ce a devenit apoi unul dintre cele mai importante și atractive festivaluri de jazz din Europa de Est. Am reușit să-i aducem în fața publicului de atunci pe Waldek, Otros Aires, dar și alți muzicieni români, cum ar fi Maria Răducanu sau premierea albumului acustic a lui Vița de Vie. Peste 10.000 de clujeni au călcat în prima zi de festival iarba din parc, la început cu timiditate, iar apoi cu încredere, au aplaudat și au cântat cu cele 20 trupe prezente pe cele patru scene din parc, s-au fotografiat alături de prieteni, au râs, au cântat și s-au simțit ’’acasă’’ în mijlocul Clujului. A fost o bucurie!

Certitudinea pentru noi, cei din echipă, că am făcut ce trebuie a fost dată de prima zi din festival, care este și ziua pe care nu o vom uita niciodată. ’’În prima zi am văzut cu ochii mei că ideea e bună. Am văzut că a funcționat. Clujul a arătat altfel. Oamenii stăteau pe iarbă și făcusem ceva ce orașul ăsta nu a mai văzut. Nici noi un am știut cum să ne comportăm. Ne plimbam ca berbecii prin parc și avem zâmbete tâmpe pe față de ce frumos e. Ziua aceea a fost perfectă. Sincer, nu știu dacă a mai fost o zi ca aceea în festival. Poate acum, în 2019. Ca să vă dați seama ce fain a fost, gândiți-vă că ziua a doua de festival a fost anulată și ziua a treia a fost mutată în Conti. Acea zi a făcut Jazz in the Park mare. Acea zi a făcut Jazz in the Park un proiect muzical demn de luat în seamă’’, rememorează Alin.

Lecțiile pe care le-am avut de învățat

De ce am anulat a doua zi concertele din parc? Pentru că a plouat cum numai într-un festival care trebuie să se țină poate ploua. Scurgerea aia de nori ne-a lăsat tuturor o amintire de neșters. ’’Ploaia mi s-a părut insurmontabilă. A fost ceva ce ne-a pus cu botul pe labe și nu am știut gestiona. A fost pentru prima dată în viață când am simțit un sentiment de neputință. A mai venit sentimentul ăsta de multe ori după, dar atunci a fost cel mai intens’’, recunoaște Alin. ’’Primul lucru care îmi vine în minte de la prima ediție e ploaia aia din care nu am înțeles nimic. La care nu am știut cum să reacționăm sau dacă să reacționăm’’, completează Meda.

Pentru că ploaia ne-a dat un pic planurile peste cap, în august am pus la cale o zi specială – Jazz in the Park – For Friends, în care au cântat Vița de Vie și Jazzybirds. A fost mai mult decât ne-am așteptat, iar asta ne-a dat și mai multă încredere că facem bine ce am început să facem.

Bineînțeles, prima ediție a venit cu lecțiile ei de ținut minte. Meda le știe cel mai bine: ’’La prima ediție am pierdut mai mulți bani decât bugetul operațional al festivalului, fără să știm asta. N-a fost o investiție asumată, pur și simplu nu ne-am planificat nimic și am făcut un total la final, unul cu minus. Acum bugetul ăla e sfânt și știm măcar că, dacă ne plouă, pierdem cam cât bugetul primei ediții’’.

O ediție cum alta nu va mai fi

Când vine momentul să tragem linie și să zicem dacă am lua-o de la capăt, răspunsul lui Alin e un DA înțelept: ’’Când nu știi ce urmează, nu prea are ce să te sperie. Sincer, când mă gândesc la prima ediție, zâmbesc și sunt mândru și fericit, dar nicio șansă pe lume să mai fac încă o dată ce am făcut atunci. Fiindcă acum știu’’.

Meticuloasa Meda însă pune punctul pe i: ’’Entuziasmul primei ediții a fost mai mare decât orice tabel financiar și nu cred că am mai putea porni acum un Jazz in the Park la fel de naivi și încrezători. Dar undeva în naivitatea asta cred că a stat și succesul lui. Cu mintea și procedurile financiare de acum, probabil l-am fi tăiat la prima simulare de buget. Și ce păcat ar fi fost!’’ 

Jazz in the Park revine la Cluj

Jazz in the Park revine la Cluj

Deși ediția a opta a Jazz in the Park a fost amânată pe 2021 din cauza restricțiilor impuse de situația...

Jazz in the Park: Amânat

Jazz in the Park: Amânat

Dragi prieteni, Din păcate, chiar dacă lucrurile par să se relaxeze în momentul de față, nu e oportun să continuăm cu...